Extracții dentare/ Chirurgie orală

Chirurgia orală înseamnă manopere terapeutice care vizează îndepărtarea unui dinte compromis. Totodată, aceasta poate contribui la salvarea unui dinte de eventualele complicatii. Însă, extracția dentară este cea mai frecventă manoperă de chirurgie orală, fiind folosită pentru îndepărtarea unui dinte bolnav care nu mai poate fi salvat prin tratament.

Odontectomia dinților este considerată o îndepărtare chirurgicală a dinților permanenți rămași în incluzie parțială sau totală. De regulă, această procedură este frecventă în cazul molarilor de minte care nu au suficient spațiu pentru erupție. Caninii, în schimb, necesită o redresare chirurgical-ortodontică, evitându-se, astfel, extracția.

Rezecția apicală este considerată o îndepărtare a apexului dentar, însă nu simplu, ci împreună cu țesutul osos, dacă acesta este infectat. Tratamentul de tipul chemo-mecanic și obturația de canal se realizează, de regulă, înainte de intervenție.

Îndepărtarea unei rădăcini dentare fracturate care a rămas în urma unei extracții recente sau mai vechi se numește extracție cu alveolotomie.

Netezirea crestei alveolare edentate se numește regularizarea crestei alveolare și se efectuează pe parcursul aceleiași ședințe cu extracțiile dentare. Desigur, aceasta poate fi executată și postextracțional, pentru a ajuta la formarea unui câmp protetic optim pentru proteze.

Îndepărtarea formațiunii chistice intraosoase se numește chistectomie. Aceasta este necesară pentru ca pacientul să poată beneficia de un tratament conservator-rezecție apicală sau extracție (dacă dinții nu mai pot fi recuperați). Cavitatea osoasă care rămâne în urma chistectomiei se poate umple cu granule de os artificial, în vederea sporirii procesului de vindecare.